Repere Istorice
5500–2500 î.Hr.– În epoca pietrei şlefuite (neolitic) apar primele aşezări omeneşti pe teritoriul Orlatului ( la „Poduri” şi la intrarea pârâului Orlăţel în sat);
2000-1800 î.Hr.- Pe dealul Cetatea Scurtă şi Zidul se găseau aşezări umane aparţinând culturii Coţofeni.
În perioada Daciei romane (106-271 d.Hr.) pe dealul Cetatea Scurtă se găsea un post de observare pentru supravegherea drumului roman, secundar, ce lega Valea Oltului de Apulum.
sec.IX–XIII – Pe terasa dealului Cetatea Scurtă se găsea o veche cetate din lemn, întărită cu valuri de pământ, a unor cneji locali.
Cetatea a fost distrusă de către tătari în anul 1241.
În a doua jumătate a sec. al XIII-lea pe dealul Zidul se construieşte puternica cetate regală Salgo (Castrum Salgo)1365-1366 Orlatul este cuprins în ducatul Amlaşului, posesiune transilvană a domnitorului muntean Vladislav-Vlaicu (1364-1377)
1382-1383 Răscoala ţăranilor din satele mărginene condusă de cneazul
Flademerus (Vladimir) din Orlat împotriva saşilor din Cristian, Turnişor, Cisnădie şi Tălmaciu, încheiată prin „pacea de la Cristian”– 13 ianuarie 1383.
22 martie 1442 – bătălia de la Poarta strâmturii – Bărcul Roşu. Oastea turcească avându-l în frunte pe Mezid – beiul Vidinului este nimicită de către oştirea transilvană condusă de Iancu de Hunedoara.
1493 Turcii conduşi de Ali-beg trec munţii şi odată pătrunşi în depresiunea Săliştei prădează şi distrug o serie de sate sibiene printre care şi Orlatul.
1529 Satul este incendiat de către oastea moldovenească condusă de Petru Rareş, venit în sprijinul voievodului Ioan Zápolya, ce îşi disputa tronul Transilvaniei cu Ferdinand de Habsburg.
1534 La Orlat începe să funcţioneze prima fabrică de hârtie din sud-estul Europei. Ea aparţinea Magistratului Sibiului.
1646 Oastea principelui Gheorghe Rákóczi I (1630-1648) caută la Orlat comoara ascunsă aici de către principele Ioan al II-lea Sigismund Zápolya, fără să o găsească.
1648 şi 1658 Oştiri otomane prădează şi incendia-ză succesiv satul.
1764-1851 În această perioadă, la Orlat, se găsea sediul Regimentului I român de graniţă, ce avea ca responsabili-tate apărarea frontierei Imperiului între Haţeg şi Zărneşti.
10-11 sept. 1848 Adunarea reprezentanţilor celor 82 de sate grănicereşti, pe platoul Grui („Câmpul lui Marte”) din Orlat, pentru a protesta faţa de „unirea” Transilvaniei cu Ungaria.
Sept. 1916 Au avut loc lupte grele între armata română (Brigada III Infanterie) şi trupele germane (Divizia 187 Germană), Orlatul suferind importante pagube materiale. 22 martie 1442 – bătălia de la Poarta strâmturii – Bărcul Roşu. Oastea turcească avându-l în frunte pe Mezid – beiul Vidinului este nimicită de către oştirea transilvană condusă de Iancu de Hunedoara.
1493 Turcii conduşi de Ali-beg trec munţii şi odată pătrunşi în depresiunea Săliştei prădează şi distrug o serie de sate sibiene printre care şi Orlatul.
1529 Satul este incendiat de către oastea moldovenească condusă de Petru Rareş, venit în sprijinul voievodului Ioan Zápolya, ce îşi disputa tronul Transilvaniei cu Ferdinand de Habsburg.
1534 La Orlat începe să funcţioneze prima fabrică de hârtie din sud-estul Europei. Ea aparţinea Magistratului Sibiului.
1646 Oastea principelui Gheorghe Rákóczi I (1630-1648) caută la Orlat comoara ascunsă aici de către principele Ioan al II-lea Sigismund Zápolya, fără să o găsească.
1648 şi 1658 Oştiri otomane prădează şi incendia-ză succesiv satul.
1764-1851 În această perioadă, la Orlat, se găsea sediul Regimentului I român de graniţă, ce avea ca responsabili-tate apărarea frontierei Imperiului între Haţeg şi Zărneşti.
10-11 sept. 1848 Adunarea reprezentanţilor celor 82 de sate grănicereşti, pe platoul Grui („Câmpul lui Marte”) din Orlat, pentru a protesta faţa de „unirea” Transilvaniei cu Ungaria.
Sept. 1916 Au avut loc lupte grele între armata română (Brigada III Infanterie) şi trupele germane (Divizia 187 Germană), Orlatul suferind importante pagube materiale.
NOTĂ: Datele au fost preluate din monografia ORLAT-file de istorie, autor Ioan Părean.
Obiective memoriale
Troiţa Eroilor Români din Primul Război Mondial. Troiţa ridicată în cinstea eroilor români din Primul Război Mondial se află pe dealul Cetate din comuna Orlat şi a fost realizată între anii 1930-1940.
Troiţa este realizată din lemn cu incizii ornamentale şi este înconjurată cu un gard metalic. Pe faţada Troiţei se află următorul înscris comemorativ: „În amintirea eroilor căzuţi pentru întregirea
neamului“.
Monumentul Eroilor Români din Primul şi Al Doilea Război Mondial.
Obeliscul a fost ridicat în anul 1947, din iniţiativa învăţătorilor Tănase Ioan si Loloiu Simion, cu sprijinul primarului Nicolae Poplăcean, pentru a cinsti memoria Eroilor ce s-au jertfit în cele Două Războaie Mondiale. Monumentul se află pe strada Principală din Orlat şi este realizat din beton şi piatră placat cu marmură.
Pe faţada Monumentului se găseşte un înscris comemorativ:
„Voi cei ce aţimurit pentru glie/ Şi a ţării noastre moşie/ Fapta să vă fie în veci lăudată/ Iar memoria binecuvântată“.
Monumentul Eroilor a fost refăcut total din granit în anul 2013 prin grija Consiliul Local, a primarului Aurel Gâţă şi a viceprimarului Ioan Milea, momentul fiind marcat în data de 1 decembrie 2013 cu ocazia sărbătoririi zilei
naţionale .
Patrimoniul construit
Comuna Orlat deţine patru monumente istorice incluse în categoria celor cu relevanţă naţională şi universală, dintre care trei sunt din categoria monumentelor, toate cu valoare excepţională, în funcţie de datare (Fortificaţie – sec. XII; Aşezare – sec. II-III; Aşezare – epoca bronzului) şi doar unul este sit (Situl arheologic de la Orlat,
punct „Cetatea Scurtă”). Toate acestea sunt din categoria monumentelor cu valoare arheologică.
Tot în comuna Orlat, sunt şi monumentele istorice de importanţă locală, dintre care unul este din categoria
ansamblurilor (Ansamblul fostului sediu al Comandamentului Grăniceresc, 1763, transf. sec. XX, viitor muzeu, cu valoare excepţională după vechime), cinci sunt din categoria monumentelor, cu valoarea excepţională, foarte mare şi mare, după datare (Fortificaţie cu val – sec. XIII-XIV; Aşezare – epoca bronzului; Casă de lemn –
1852; Casă de lemn – sec. XIX; Biserica „Sf. Nicolae” – 1794) şi un sit arheologic (punct „La Zidu”). Acestea sunt din categoria celor cu valoarea arheologică şi din categoria celor cu valoare arhitecturală.