Repere istorice:
5500–2500 î.Hr.– În epoca pietrei şlefuite (neolitic) apar primele
aşezări omeneşti pe teritoriul Orlatului ( la „Poduri” şi la intrarea
pârâului Orlăţel în sat);
2000-1800 î.Hr.- Pe dealul Cetatea Scurtă şi Zidul se găseau aşezări
umane aparţinând culturii Coţofeni.
În perioada Daciei romane (106-271 d.Hr.) pe dealul Cetatea Scurtă se
găsea un post de observare pentru supravegherea drumului roman,
secundar, ce lega Valea Oltului de Apulum.
sec.IX–XIII – Pe terasa dealului Cetatea Scurtă se găsea o veche
cetate din lemn, întărită cu valuri de pământ, a unor cneji locali.
Cetatea a fost distrusă de către tătari în anul 1241.
În a doua jumătate a sec. al XIII-lea pe dealul Zidul se construieşte
puternica cetate regală Salgo
(Castrum Salgo)
1365-1366 Orlatul este cuprins în ducatul Amlaşului, posesiune
transilvană a domnitorului muntean Vladislav-Vlaicu (1364-1377)
1382-1383 Răscoala ţăranilor din satele mărginene condusă de cneazul
Flademerus (Vladimir) din Orlat împotriva saşilor din Cristian,
Turnişor, Cisnădie şi Tălmaciu, încheiată prin „pacea de la Cristian”
– 13 ianuarie 1383.
22 martie 1442 – bătălia de la Poarta strâmturii – Bărcul Roşu. Oastea
turcească avându-l în frunte pe Mezid – beiul Vidinului este nimicită
de către oştirea transilvană condusă de Iancu de Hunedoara.
1493 Turcii conduşi de Ali-beg trec munţii şi odată pătrunşi
în depresiunea Săliştei prădează şi distrug o serie de sate sibiene
printre care şi Orlatul.
1529 Satul este incendiat de către oastea moldovenească condusă
de Petru Rareş, venit în sprijinul voievodului Ioan Zápolya, ce îşi
disputa tronul Transilvaniei cu Ferdinand de Habsburg.
1534 La Orlat începe să funcţioneze prima fabrică de hârtie
din sud-estul Europei. Ea aparţinea Magistratului Sibiului.
1646 Oastea principelui Gheorghe Rákóczi I (1630-1648) caută
la Orlat comoara ascunsă aici de către principele Ioan al II-lea
Sigismund Zápolya, fără să o găsească.
1648 şi 1658 Oştiri otomane prădează şi incendia-ză succesiv satul.
1764-1851 În această perioadă, la Orlat, se găsea sediul
Regimentului I român de graniţă, ce avea ca responsabili-tate apărarea
frontierei Imperiului între Haţeg şi Zărneşti.
10-11 sept. 1848 Adunarea reprezentanţilor celor 82 de sate
grănicereşti, pe platoul Grui („Câmpul lui Marte”) din Orlat, pentru a
protesta faţa de „unirea” Transilvaniei cu Ungaria.
Sept. 1916 Au avut loc lupte grele între armata română (Brigada
III Infanterie) şi trupele germane (Divizia 187 Germană), Orlatul
suferind importante pagube mate-riale.
22 martie 1442 – bătălia de la Poarta strâmturii – Bărcul Roşu. Oastea
turcească avându-l în frunte pe Mezid – beiul Vidinului este nimicită
de către oştirea transilvană condusă de Iancu de Hunedoara.
1493 Turcii conduşi de Ali-beg trec munţii şi odată pătrunşi
în depresiunea Săliştei prădează şi distrug o serie de sate sibiene
printre care şi Orlatul.
1529 Satul este incendiat de către oastea moldovenească condusă
de Petru Rareş, venit în sprijinul voievodului Ioan Zápolya, ce îşi
disputa tronul Transilvaniei cu Ferdinand de Habsburg.
1534 La Orlat începe să funcţioneze prima fabrică de hârtie
din sud-estul Europei. Ea aparţinea Magistratului Sibiului.
1646 Oastea principelui Gheorghe Rákóczi I (1630-1648) caută
la Orlat comoara ascunsă aici de către principele Ioan al II-lea
Sigismund Zápolya, fără să o găsească.
1648 şi 1658 Oştiri otomane prădează şi incendia-ză succesiv satul.
1764-1851 În această perioadă, la Orlat, se găsea sediul
Regimentului I român de graniţă, ce avea ca responsabili-tate apărarea
frontierei Imperiului între Haţeg şi Zărneşti.
10-11 sept. 1848 Adunarea reprezentanţilor celor 82 de sate
grănicereşti, pe platoul Grui („Câmpul lui Marte”) din Orlat, pentru a
protesta faţa de „unirea” Transilvaniei cu Ungaria.
Sept. 1916 Au avut loc lupte grele între armata română (Brigada
III Infanterie) şi trupele germane (Divizia 187 Germană), Orlatul
suferind importante pagube mate-riale.
NOTĂ: Datele au fost preluate din monografia ORLAT-file
de istorie, autor Ioan Părean.
OBIECTIVE TURISTICE
1. Gara Orlat – poartă de intrare în comună şi punct de începere al
itinerarului turistic. Construită în anul 1897, odată cu calea ferată
Sibiu – Vinţu de Jos.
2. Troiţa de pe Cetatea Scurtă (Acropola Orlatului) – monument
ridicat în memoria eroilor români jertfiţi pe aceste locuri în
septembrie 1916.
3. Cetatea SALGO (încercare de reconstituire) – ridicată în sec. al
XIII- lea pe dealul Zidul.
4. Mănăstirea Sfânta Treime – lucrările au fost începute în anul
1992. Pictura interioară executată în frescă neobizantină a fost
finalizată în anul 2000.
5. Fosta Şcoală grănicerească a Regimentului I român de graniţă (1764
– 1851) – în prezent aici funcţionează muzeul comunei Orlat.
6. Biserica romano-catolică.
7. Monumentul Eroilor – ridicat în memoria eroilor comunei Orlat,
căzuţi la datorie în cele două războaie mondiale.
8. Casa Parohială – aici a locuit între anii 1910-1916 şi 1918 – 1919
preotul scriitor Ion Agârbiceanu.
9. Biserica Sfântul Nicolae – ridicată între anii 1792 – 1796.
